Un nou protest la Teatrul Sică Alexandrescu

Pe pagina de facebook Voceacurajului din Teatrul Sică Alexandrescu, care a strâns până acum 9.481 de aprecieri, a fost postat săptămâna trecută evenimentul: Întâlnire de Solidarizare. Îl reproducem mai jos pentru cei care nu vor să părăsească pagina articolului:

Întâlnire. La Brașov, în fața Teatrului Sică Alexandrescu. Sâmbătă, 17 Decembrie, 2016, ora 17. Pentru cei care nu sunt de acord cu ceea ce se petrece la teatrul din Brașov. Să încercăm să punem punct unei situații ce nu are legătură cu nimic artistic, cu nimic uman, cu nimic. Să încercăm să nu lăsăm ca situația să se propage. Să încercăm să arătăm că nu chiar totul poate fi dictat politic. Dar pentru asta trebuie să vrem. Și să fim cât mai mulți. Pentru că nu merge ‘Vrem o revoluție, faceți-o voi’, trebuie să fim acolo. Pentru că NU NE PLACE CU PUMNUL ÎN GURĂ, trebuie să fim acolo. Real, nu virtual.
Semnează Elena Popa și Sebastian Marina, actori la Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe.
Întrebată ce a declanșat această acțiune, actrița Elena Popa ne-a trimis următorul text:

Ne-am dus la Brașov, oraș martir, să jucam un spectacol la festival. La Teatrul Sică Alexandrescu unde, după cum știe toată lumea, de ceva vreme se întâmplă lucruri foarte triste: actori dați afara din teatru, tensiuni inimaginabile, se scriu și se semnează petiții, dar nimic nu se clintește… Teatrul nostru (Andrei Mureșanu) acceptase invitația Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Brașov și semnase contractul înainte ca oamenii ăia să fie dați afară din teatru. Unul din actorii spectacolului pe care l-am jucat la Brașov, Bogdan Nechifor, este angajat la Teatrul Sică Alexandrescu, la noi fiind colaborator. Bogdan este și unul dintre actorii protestatari de acolo. Bun… 
Cu o oră înainte de începerea spectacolului, directoarea ne-a strâns într-o cabină să ne spună că i-a fost dată spre semnat din partea Festivalului sau Teatrului brașovean o notificare prin care ne angajam să nu pigmentăm actul artistic cu nici un fel de protest de susținere pentru actorii brașoveni dați afară.

Anna Popa (directoarea noastră) a spus că până nu se consulta cu noi, actorii, nu semnează acea notificare. Am început să discutăm, să dezbatem treaba. Ulterior am aflat ca și alte trupe primiseră același tip de notificare. În timp ce noi dezbăteam și ne cruceam directoarei îi sună telefonul. Începe o discuție aiurea.
Anna zicea constant: “vă rog să nu vorbiți pe acest ton, de ce vorbiți așa cu mine, noi nu am hotărât nimic, de ce ce ne acuzați de ceva ce nu am făcut?”
De la celalalt capăt al firului se urla, aproape, dar noi nu înțelegeam nimic. I-am zis: „Frate, tu cine vorbești acolo?”. „Cu primarul Brașovului”, a răspuns Anna tremurând deja de nervi și aproape plângând. Ce repede a circulat vestea de la birou la Primărie ca semnatul notificării se amână putin…

Ok, timpul trece: ce facem, repetăm, discutăm, ne umplem de nervi: „Frate, ce-i asta?? Unde am ajuns? Cum își permite primarul Brașovului să vorbească în halul ăsta cu directoarea unui teatru din alt județ?” Și mai și amenința cu deteriorarea relațiilor dintre orașe 🙂 Adică, iar, unde am ajuns? Nu departe, numai un pic în vecini, aici la 25 de minute cu mașina. Deci, nervi, draci, tensiune. Public e? Plin! Mai repetă, mai înjură…. începe spectacolul. Am jucat fără banderole, cu sentimentul că cineva ne-a obligat să luăm parte la o mare țeapă. Te-a dus de nas până acolo, a blocat ușile și a zis: „Ești un prost, faci ce zic eu”. Oribil. Bogdan, colegul nostru de spectacol și angajat al teatrului brașovean, a jucat cu banderola alba.
La final, după aplauze, a rămas pe scenă și a început să spună publicului mesajul lui de protest ca și faptul ca noi am fost împiedicați de telefonul primarului să jucăm și noi cu banderole. Inițial, noi ăștialalți ieșisem în culise, după aplauze, și de acolo l-am auzit pe Nechifor vorbind sălii.

Am simțit cum mi se pune un nod de plâns și de nervi în gât și m-am întrebat ce mama dracului caut eu acolo, în dark, în culise. Am întrebat-o pe Luiza Zan: „Ce facem, măi, noi, aici?”. Ne-am luat de mâna și am reintrat pe scenă, câte doi, câte unul, și am rămas pe scenă alături de omul ăla care avea ceva de spus. Pentru că așa era normal: să fim acolo, nu în culise. Și Bogdan vorbea curat și demn, și noi eram colegii lui, și totul căpăta o forță stranie. Dincolo de contracte, notificări, înțelegeri de culise…
După, a urmat altă porcărie. La cabine și pe culoar, din difuzor a început sa plouă cu mustrări la adresa lui Nechifor… Orwell pe față! În scurt timp vocea a prins și trup: șeful sindicatului, sunetist al teatrului, a apărut pe culoar și-a început să ne invite ironic să ieșim din cabine, că trebuie să ni se comunice ceva: că ne-am purtat urât, că am fost invitați într-o casă și i-am încălcat regulile, a ieșit un scandal în toată regula. Și iarăși acel sentiment că ți s-a tras o mare țeapă. Revolta, dezgustul și nervii se umflă, se umflă… plecăm într-un final, cu sentimentul că asta nu poate sa rămână așa.

În urma unor discuții cu Sebastian Marina, colegul meu de la Sfântu Gheorghe, ne-am gândit să lansăm invitația la o întâlnire pe 17 decembrie, ora 17.00, în fata Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov. Pentru că am simțit pe pielea noastră ca susținerea asta așa de la distanta și interesul și like-ul si commentul de fapt cam strică lucrurile, pe bune. Măcar în situații atât de grave cum e cea de la Brașov, trebuie să ieșim un pic din zona de confort, să ne adunăm. Să părăsim un pic rețelele și să redevenim mai umani și mai prezenți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *